Un nou volum din ”O istorie mondială a comunismului”

Thierry Wolton va lansa printr-un dialog cu Ioan Stanomir şi Gabriel Liiceanu cel de-al doilea volum al trilogiei ”O istorie mondială a comunismului”, precuma şi lucrarea ”Negaţionismul de stânga”.

• Analiza regelui Carol al II-lea după atacarea Franței de către Germania. „Turcia este singura noastră speranță”
• Cine au fost Constantin cel Mare și mama sa Elena?

Trilogia ”O istorie mondială a comunismului. Încercare de investigaţie istorică” este scrisă de jurnalistul francez Thierry Wolton. Lucrarea a fost recompensată cu Premiul Jan Michalski (Elveţia, 2017) şi Premiul Aujourd’hui (Franţa, 2018). Este considerată cea mai amplă analiză dedicată sistemului comunist din perspectiva celor trei mari actori ai săi: Călăii (vol. I), Victimele (vol. II) şi Complicii (vol. III), notează editura. Primul volum, ”O istorie mondială a comunismului. Cu pumnul de fier. Călăii” a apărut în 2018, ultimul urmând să fie publicat în toamna anului 2020, potrivit Mediafax.

Ampla lucrare a lui Thierry Wolton apare la Editura Humanitas în cadrul Programului de sprijin pentru publicare „Nicolae Iorga“ şi a beneficiat de susţinere din partea Ambasadei Franţei în România.

Evenimentul de la librăria Humanitas Cişmigiu este realizat în parteneriat cu Institutul Francez din România şi se va încheia cu o sesiune de autografe. Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile, pe baza unei rezervări prin Eventbook.

Volumul II al trilogiei ”O istorie a comunismului” este dedicat victimelor. Thierry Wolton vorbeşte acum din perspectiva zecilor de milioane de oameni care au îndurat temniţa, deportarea, foametea organizată, torturile, decăderea totală din statutul de om şi, în final, exterminarea.

Concluzia lui Thierry Wolton este că atât comunismul, cât şi nazismul nu sunt opţiuni politice, ci poziţionări criminale înăuntrul speciei umane. Iar anticomunismul şi antifascismul nu sunt nici ele poziţii politice, ci opţiuni fundamental morale.

„Întreaga istorie a comunismului este pusă de Thierry Wolton sub semnul indicibilului şi de neconceputului. Dar ce anume nu poate fi spus? Şi ce este de neconceput? De nespus este ceva pentru care nu mai există cuvinte. Sau pentru care cuvintele existente nu mai sunt de ajuns. De neconceput este cruzimea fiinţei umane care ajunge să-şi ucidă semenii în masă (imaginaţi-vă un munte de o sută de milioane de cadavre!) şi care însoţeşte crima cu cele mai cumplite torturi. Dezlănţuirea potenţialului de cruzime al omului care torturează şi ucide, aşa cum s-a petrecut ea în comunism şi nazism, ridică problema justificării înseşi a speciei umane. Ceea ce s-a întâmplat în secolul 20 atestă versul unui faimos tragic grec: «Căci nu există nimic mai cumplit pe pământ decât omul». Nu întâmplător, Thierry Wolton mărturiseşte că volumul dedicat victimelor l-a scris plângând.“, notează Gabriel Liiceanu

Volumul Negaţionismul de stânga este publicat în limba română la doar câteva luni de la apariţia la prestigioasa editură pariziană Grasset & Fasquelle. El răspunde la o întrebare care nouă, celor din Estul Europei, nu ne dă pace de la căderea comunismului: cum se face că în vreme ce nazismul a fost definitiv condamnat ca „genocid“ iar negaţionismul de dreapta este condamnat prin lege, comunismul, deşi responsabil de „clasicid“ şi de o sută de milioane de morţi, continuă să se bucure de impunitate? De ce memoria noastră istorică se dovedeşte în acest caz hemiplegică? Cum şi de ce este negată amploarea covârşitoare a crimelor comunismului? Răspunsul lui Wolton e clar: „Prima funcţie a negaţionismului de stânga e să salveze utopia de şocul întâlnirii cu realitatea“.

”Negaţionismul înseamnă negarea faptelor istorice dovedite sau deformarea lor. Termenul se referă în general la cei care contestă existenţa camerelor de gazare naziste ori care minimalizează amploarea fenomenului de exterminare a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar cum rămâne cu cei care neagă bilanţul comunismului, care-i trec sub tăcere morţii şi îi ascund cauzele? Se poate vorbi în acest caz de un negaţionism de stânga, diferit, aşadar, de un negaţionism de dreapta? Distincţia e arbitrară, ne-ajută doar să nu confundăm tipurile de negare, şi trebuie înţeleasă fără nici o conotaţie politică… Adevărata diferenţă ţine de percepţia asupra acestor negaţionisme: unul este unanim condamnat în numele adevărului, al istoriei, al moralei, pe când celălalt este în cel mai bun caz ignorat, dacă nu chiar aprobat în ciuda tuturor evidenţelor, în pofida realităţii istorice şi a eticii. Cartea de faţă are drept subiect tocmai acest negaţionism de stânga, care nu-şi găseşte nici o justificare şi despre care se vorbeşte atât de puţin ori deloc“, spune Thierry Wolton.

Volumele vor fi lansate sâmbătă, de la ora 15.30 şi la standul editurii Humanitas din Târgul Gaudeamus, la Romexpo, într-un eveniment la care sunt anunţate intervenţii ale autorului, Thierry Wolton, ca şi ale lui Matei Vişniec şi Gabriel Liiceanu.

Thierry Wolton, născut în 1951, este jurnalist, scriitor şi istoric, ca şi profesor la École Supérieure de Commerce din Paris. E preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece şi de influenţa sovietică în Occident.